2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colúmbă sf [At: MACEDONSKI, O. I, 63 / Pl: ~be / E: lat columba] (Înv) Porumbiță.

COLÚMBĂ, columbe, s. f. (Înv.) Porumbiță. – Din lat. columba.

COLÚMBĂ, columbe, s. f. (Înv.) Porumbiță. – Din lat. columba.

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMBÉL ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el

columbă f. porumbiță (poetic): columbă sfâșiată de vultur fără milă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colúmbă (înv.) s. f., g.-d. art. colúmbei; pl. colúmbe

colúmbă s. f., g.-d. art. colúmbei; pl. colúmbe

porumbél (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbéi, art. porumbéii

porumbél adj. m., pl. porumbéi; f. sg. porumbeá, pl. porumbéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLÚMBĂ s. v. porumbiță.

PORUMBÉL s. v. părul-ciutei, salbă-moale, spin, verigar.

PORUMBÉL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golâmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel gulerat v. porumbel mare; porumbel mare v. porumbel gulerat; porumbel sălbatic v. turturea. II. (BOT.) 1. v. porumbar. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, porumbul-cucului.

Intrare: columba
columba termen biologic
termen biologic (I2)
  • columba
Intrare: columbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • columbă
  • columba
plural
  • columbe
  • columbele
genitiv-dativ singular
  • columbe
  • columbei
plural
  • columbe
  • columbelor
vocativ singular
plural

columbă

etimologie: