2 intrări

14 definiții

colúmbă sf [At: MACEDONSKI, O. I, 63 / Pl: ~be / E: lat columba] (Înv) Porumbiță.

COLÚMBĂ, columbe, s. f. (Înv.) Porumbiță. – Din lat. columba.

COLÚMBĂ, columbe, s. f. (Înv.) Porumbiță. – Din lat. columba.

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

colúmbă (înv.) s. f., g.-d. art. colúmbei; pl. colúmbe

colúmbă s. f., g.-d. art. colúmbei; pl. colúmbe

porumbél adj. m., pl. porumbéi; f. sg. porumbeá, pl. porumbéle

porumbél (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbéi, art. porumbéii

COLÚMBĂ s. v. porumbiță.

PORUMBÉL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golâmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel gulerat v. porumbel mare; porumbel mare v. porumbel gulerat; porumbel sălbatic v. turturea. II. (BOT.) 1. v. porumbar. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, porumbul-cucului.

PORUMBÉL s. v. părul-ciutei, salbă-moale, spin, verigar.

PORUMBÉL ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el

columbă f. porumbiță (poetic): columbă sfâșiată de vultur fără milă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: columbă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular columbă columba
plural columbe columbele
genitiv-dativ singular columbe columbei
plural columbe columbelor
vocativ singular
plural
Intrare: columba
columba