2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colportare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: colporta] Răspândire de știri, de zvonuri false Si: colportaj (2), colportat1.

COLPORTÁRE s.f. Acțiunea de a colporta și rezultatul ei; colportaj. [< colporta].

colporta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: fr colporter] A răspândi știri, zvonuri etc. (false).

COLPORTÁ, colportez, vb. I. Tranz. A răspândi știri, zvonuri etc. (false). – Din fr. colporter.

COLPORTÁ, colportez, vb. I. Tranz. A răspândi știri, zvonuri etc. (false). – Din fr. colporter.

COLPORTÁ, colportez, vb. I. Tranz. A răspîndi din om în om știri necontrolate și (de obicei) false.

COLPORTÁ vb. I. tr. A răspândi (știri false, zvonuri, bârfeli etc.). [< fr. colporter].

COLPORTÁ vb. tr. a răspândi știri false, zvonuri etc. (<fr. colporter)

A COLPORTÁ ~éz tranz. 1) înv. (cărți) A realiza prin intermediul vânzătorilor ambulanți. 2) fig. (știri, noutăți, zvonuri false) A transmite unui cerc larg de persoane. /<fr. colporter

colportà v. 1. a transporta în orașe și pe la țară mărfuri de vânzare; 2. fig. a răspândi în toate părțile: a colporta o știre.

*colportéz v. tr. (fr. colporter, d. col, gît, și porter, a purta). Duc lucrurĭ micĭ de vînzare: a colporta ziare, nasturĭ. Fig. Duc veștĭ false: babele colportează la mincĭunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colportáre s. f., g.-d. art. colportării

colportá (a ~) vb., ind. prez. 3 colporteáză

colportá vb., ind. prez. 1 sg. colportéz, 3 sg. și pl. colporteáză

Intrare: colportare
colportare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colportare
  • colportarea
plural
  • colportări
  • colportările
genitiv-dativ singular
  • colportări
  • colportării
plural
  • colportări
  • colportărilor
vocativ singular
plural
Intrare: colporta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colporta
  • colportare
  • colportat
  • colportatu‑
  • colportând
  • colportându‑
singular plural
  • colportea
  • colportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colportez
(să)
  • colportez
  • colportam
  • colportai
  • colportasem
a II-a (tu)
  • colportezi
(să)
  • colportezi
  • colportai
  • colportași
  • colportaseși
a III-a (el, ea)
  • colportea
(să)
  • colporteze
  • colporta
  • colportă
  • colportase
plural I (noi)
  • colportăm
(să)
  • colportăm
  • colportam
  • colportarăm
  • colportaserăm
  • colportasem
a II-a (voi)
  • colportați
(să)
  • colportați
  • colportați
  • colportarăți
  • colportaserăți
  • colportaseți
a III-a (ei, ele)
  • colportea
(să)
  • colporteze
  • colportau
  • colporta
  • colportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colportare

  • 1. Acțiunea de a colporta și rezultatul ei.
    surse: DN sinonime: colportaj

etimologie:

  • colporta
    surse: DN

colporta

  • 1. A răspândi știri, zvonuri etc. (false).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: răspândi

etimologie: