11 definiții pentru colorație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colorație sf [At: HASDEU, I. C. 154 / V: (înv) ~iúne sf / Pl: ~ii / E: fr coloration] 12 Colorare. 2 Culoare.

COLORÁȚIE, colorații, s. f. (Rar) Colorit. – Din fr. coloration.

COLORÁȚIE, colorații, s. f. (Rar) Colorit. – Din fr. coloration.

COLORÁȚIE s.f. (Liv.) Colorare. [Var. colorațiune s.f. / < fr. coloration].

COLORÁȚIE s. f. colorare. ◊ metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiți coloranți. (< fr. coloration)

COLORÁȚIE ~i f. Procedeu de cercetare microscopică constând în tratarea preparatelor cu coloranți bazici. [Art. colorația; G.-D. colorației; Sil. -ți-e] /<fr. coloration

colorați(un)e f. acțiunea de a colora și starea lucrului colorat.

*colorațiúne f. (d. a colora; fr. coloration). Acțiunea de a colora. Starea lucruluĭ colorat. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coloráție (-ți-e) s. f., art. coloráția (-ți-a), g.-d. art. coloráției; pl. coloráții, art. coloráțiile (-ți-i-)

coloráție s. f. (sil. -ți-e), art. coloráția (sil. -ți-a), g.-d. art. coloráției; pl. coloráții, art. coloráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLORÁȚIE s. v. colorit.

COLORAȚIE s. colorit, (înv.) coloratură. (Ce ~ frumoasă are în obraji!)

Intrare: colorație
colorație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colorație
  • colorația
plural
  • colorații
  • colorațiile
genitiv-dativ singular
  • colorații
  • colorației
plural
  • colorații
  • colorațiilor
vocativ singular
plural