2 intrări

11 definiții

colonizatór, ~oáre [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126, 2/6 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr colonisateur] 1-2 smf, a (Stat, populație etc.) care colonizează.

COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din fr. colonisateur.

COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din fr. colonisateur.

COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, s. m. și f. Stat sau popor (mai rar persoană izolată) care efectuează sau organizează o colonizare. Acțiunea colonizatorilor olandezi... încearcă să zăgăzuiască mișcarea de eliberare a poporului indonezian. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 126, 2/6. ◊ (Adjectival, despre acțiuni ale oamenilor) Mistică religioasă... a fost multă vreme o excelentă afacere pentru burghezia noastră, ce-și descoperise o misiune expansionistă și colonizatoare. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 138, 6/2.

colonizatór adj. m., s. m., pl. colonizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. colonizatoáre

colonizatór adj. m., s. m., pl. colonizatóri; f. sg. și pl. colonizatoáre

COLONIZATÓR, -OÁRE adj. Care colonizează o țară sau o regiune. [Cf. fr. colonisateur].

COLONIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (stat, populație) care colonizează un teritoriu. (<fr. colonisateur)

COLONIZATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) (despre persoane, state, popoare) Care exploatează o colonie; cu posesiuni coloniale. Națiune ~oare. /<fr. colonisateur

COLONIZATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Realizator al unei colonizări; organizator de colonizări. /<fr. colonisateur

colonizator m. cel ce colonizează.

Intrare: colonizator (adj.)
colonizator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colonizator colonizatorul colonizatoare colonizatoarea
plural colonizatori colonizatorii colonizatoare colonizatoarele
genitiv-dativ singular colonizator colonizatorului colonizatoare colonizatoarei
plural colonizatori colonizatorilor colonizatoare colonizatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: colonizator (s.m.)
colonizator substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colonizator colonizatorul
plural colonizatori colonizatorii
genitiv-dativ singular colonizator colonizatorului
plural colonizatori colonizatorilor
vocativ singular
plural