opțiuni

2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din fr. colonisateur.

COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din fr. colonisateur.

colonizator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 126, 2/6 / Pl: ~i, ~oare / E: fr colonisateur] 1-2 smf, a (Stat, populație etc.) care colonizează.

COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, s. m. și f. Stat sau popor (mai rar persoană izolată) care efectuează sau organizează o colonizare. Acțiunea colonizatorilor olandezi... încearcă să zăgăzuiască mișcarea de eliberare a poporului indonezian. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 126, 2/6. ◊ (Adjectival, despre acțiuni ale oamenilor) Mistică religioasă... a fost multă vreme o excelentă afacere pentru burghezia noastră, ce-și descoperise o misiune expansionistă și colonizatoare. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 138, 6/2.

COLONIZATÓR, -OÁRE adj. Care colonizează o țară sau o regiune. [Cf. fr. colonisateur].

COLONIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (stat, populație) care colonizează un teritoriu. (<fr. colonisateur)

COLONIZATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) (despre persoane, state, popoare) Care exploatează o colonie; cu posesiuni coloniale. Națiune ~oare. /<fr. colonisateur

COLONIZATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Realizator al unei colonizări; organizator de colonizări. /<fr. colonisateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colonizatór adj. m., s. m., pl. colonizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. colonizatoáre

colonizatór adj. m., s. m., pl. colonizatóri; f. sg. și pl. colonizatoáre

Intrare: colonizatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonizatoare
  • colonizatoarea
plural
  • colonizatoare
  • colonizatoarele
genitiv-dativ singular
  • colonizatoare
  • colonizatoarei
plural
  • colonizatoare
  • colonizatoarelor
vocativ singular
  • colonizatoare
  • colonizatoareo
plural
  • colonizatoarelor
Intrare: colonizator (adj.)
colonizator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonizator
  • colonizatorul
  • colonizatoru‑
  • colonizatoare
  • colonizatoarea
plural
  • colonizatori
  • colonizatorii
  • colonizatoare
  • colonizatoarele
genitiv-dativ singular
  • colonizator
  • colonizatorului
  • colonizatoare
  • colonizatoarei
plural
  • colonizatori
  • colonizatorilor
  • colonizatoare
  • colonizatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colonizator, -oare colonizatoare colonizator (2)

  • 1. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Acțiunea colonizatorilor olandezi... încearcă să zăgăzuiască mișcarea de eliberare a poporului indonezian. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 126, 2/6.
      surse: DLRLC
    • Mistica religioasă... a fost multă vreme o excelentă afacere pentru burghezia noastră, ce-și descoperise o misiune expansionistă și colonizatoare. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 138, 6/2.
      surse: DLRLC

etimologie: