2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

colonizáre sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 126, 13/2 / Pl: ~zắri / E: coloniza] 1 Transformare în colonie. 2 Populare cu coloniști. 3 (Îs) ~a vânatului Introducerea unei specii de vânat într-un teren în care n-a existat.

COLONIZÁRE, colonizări, s. f. Acțiunea de a coloniza.V. coloniza.

COLONIZÁRE, colonizări, s. f. Acțiunea de a coloniza.V. coloniza.

COLONIZÁRE, colonizări, s. f. Acțiunea de a c o l o n i z a; popularea unei regiuni sau a unei țări cu coloniști.

colonizáre s. f., g.-d. art. colonizắrii; pl. colonizắri

colonizáre s. f., g.-d. art. colonizării; pl. colonizări

COLONIZÁRE s.f. Acțiunea de a coloniza și rezultatul ei. ◊ Colonizarea vânatului = introducerea unei specii de vânat într-un teren în care nu a existat. [< coloniza].

colonizá vt [At: NEGRUZZI, S. I, 200 / Pzi: ~zéz / E: fr coloniser] 1 A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2 A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. 3 A transforma în colonie un teritoriu sau o țară.

COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser.

COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser.

COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A popula (o țară sau o regiune cucerită) cu coloniști. Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. 2. A popula regiuni (slab populate) din propria sa țară, cu oameni aduși din alte regiuni.

colonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 colonizeáză

colonizá vb., ind. prez. 1 sg. colonizéz, 3 sg. și pl. colonizeáză

COLONIZÁ vb. (înv.) a așeza, a locui. (~ un teritoriu.)

A coloniza ≠ a decoloniza

COLONIZÁ vb. I. tr. 1. A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2. A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. [< fr. coloniser].

COLONIZÁ vb. tr. 1. a transforma în colonie un teritoriu, o țară. 2. a popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 3. a popula regiuni din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. ◊ a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat. (<fr. coloniser)

A COLONIZÁ ~éz tranz. 1) (teritorii, țări) A transforma în colonii. 2) (țări, regiuni cucerite) A popula cu coloniști. 3) (regiuni, ținuturi slab populate sau depopulate) A popula cu oameni din alte regiuni sau ținuturi. /<fr. coloniser

colonizà v. a așeza o colonie întró țară străină.

*colonizéz v. tr. (fr. coloniser). Populez cu colonĭ, stabilesc coloniĭ.

Intrare: coloniza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coloniza colonizare colonizat colonizând singular plural
colonizea colonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colonizez (să) colonizez colonizam colonizai colonizasem
a II-a (tu) colonizezi (să) colonizezi colonizai colonizași colonizaseși
a III-a (el, ea) colonizea (să) colonizeze coloniza coloniză colonizase
plural I (noi) colonizăm (să) colonizăm colonizam colonizarăm colonizaserăm, colonizasem*
a II-a (voi) colonizați (să) colonizați colonizați colonizarăți colonizaserăți, colonizaseți*
a III-a (ei, ele) colonizea (să) colonizeze colonizau coloniza colonizaseră
Intrare: colonizare
colonizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colonizare colonizarea
plural colonizări colonizările
genitiv-dativ singular colonizări colonizării
plural colonizări colonizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)