coloniza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 200 / Pzi: ~zez / E: fr coloniser] 1 A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2 A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. 3 A transforma în colonie un teritoriu sau o țară.

COLONIZA, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A popula (o țară sau o regiune cucerită) cu coloniști. Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. 2. A popula regiuni (slab populate) din propria sa țară, cu oameni aduși din alte regiuni.

COLONIZA vb. I. tr. 1. A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2. A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. [< fr. coloniser].

COLONIZA vb. tr. 1. a transforma în colonie un teritoriu, o țară. 2. a popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 3. a popula regiuni din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. ◊ a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat. (<fr. coloniser)

A COLONIZA ~ez tranz. 1) (teritorii, țări) A transforma în colonii. 2) (țări, regiuni cucerite) A popula cu coloniști. 3) (regiuni, ținuturi slab populate sau depopulate) A popula cu oameni din alte regiuni sau ținuturi. /<fr. coloniser

colonizà v. a așeza o colonie întró țară străină.

*colonizéz v. tr. (fr. coloniser). Populez cu colonĭ, stabilesc coloniĭ.

coloniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colonizez, 3 colonizează; conj. prez. 1 sg. să colonizez, 3 să colonizeze

coloniza (a ~) vb., ind. prez. 3 colonizează

coloniza vb., ind. prez. 1 sg. colonizez, 3 sg. și pl. colonizează

COLONIZA vb. (înv.) a așeza, a locui. (~ un teritoriu.)

COLONIZA vb. (înv.) a așeza, a locui. (~ un teritoriu.)

A coloniza ≠ a decoloniza