8 definiții pentru coloncifră coloncifru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coloncifră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: rs колонцифра cf ger Kolumnenziffer] Cifră plasată în partea de sus sau de jos a paginii unei cărți, reviste etc., care indică numărul de ordine al paginii respective în volum.

COLONCÍFRĂ, coloncifre, s. f. Cifră plasată în partea de sus sau de jos a paginii unei cărți, reviste etc., care indică numărul de ordine al paginii respective în volum. – Din rus. kolonțifra (refăcut după cifră). Cf. germ. Kolumnenziffer.

COLONCÍFRĂ, coloncifre, s. f. Cifră plasată în partea de sus sau de jos a paginii unei cărți, reviste etc., care indică numărul de ordine al paginii respective în volum. – Din rus. kolonțifra (refăcut după cifră). Cf. germ. Kolumnenziffer.

COLONCÍFRĂ s.f. v. coloncifru.

COLONCÍFRĂ s. f. cifră care arată numărul de ordine al paginii unei cărți. (rus. kolonțifra, după germ. Kolumnenziffer)

COLONCÍFRĂ ~e f. poligr. Cifră plasată în partea de sus sau de jos a unei foi tipărite, care indică numărul de ordine al paginii în cadrul publicației date. /<fr. colonne-chiffre

COLONCÍFRU s.n. (Poligr.) Cifră care arată numărul de ordine al paginii unei cărți. [Var. coloncifră s.f. / < fr. colonne-chiffre, cf. germ. Kolumnenziffer].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coloncífră (-ci-fră) s. f., g.-d. art. coloncífrei; pl. coloncífre.

coloncífră s. f. → cifră

Intrare: coloncifră
coloncifră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coloncifră
  • coloncifra
plural
  • coloncifre
  • coloncifrele
genitiv-dativ singular
  • coloncifre
  • coloncifrei
plural
  • coloncifre
  • coloncifrelor
vocativ singular
plural
coloncifru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coloncifru
  • coloncifrul
  • coloncifru‑
plural
  • coloncifre
  • coloncifrele
genitiv-dativ singular
  • coloncifru
  • coloncifrului
plural
  • coloncifre
  • coloncifrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coloncifră coloncifru

  • 1. Cifră plasată în partea de sus sau de jos a paginii unei cărți, reviste etc., care indică numărul de ordine al paginii respective în volum.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • limba rusă kolonțifra (refăcut după cifră).
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • cf. limba germană Kolumnenziffer
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00