10 definiții pentru colonat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colonat sns [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162, 8/1 / E: fr colonat, lat colonatus] (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) 1 Situație în care se aflau colonii1 (3). 2 Formă de relații sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă.

COLONÁT s. n. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Sistem de relații sociale potrivit căruia marii proprietari acordau colonului1 un lot de pământ în schimbul unei dijme. – Din lat. colonatus, fr. colonat.

COLONÁT s. n. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Formă de relații sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă. – Din lat. colonatus, fr. colonat.

COLONÁT s. n. Starea de colon2; formă de organizare socială la sfîrșitul imperiului roman (servind ca punct de plecare pentru relațiile feudale de mai tîrziu), caracterizată prin legarea din ce în ce mai strînsă a colonilor de pămîntul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă. începutul apariției unor elemente de relații feudale în Dacia sub influența dezvoltării colonatului în imperiul roman... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 8/1.

COLONÁT s.n. Stare de colon; formă de organizare socială de la sfârșitul Imperiului Roman, caracterizată prin legarea tot mai strânsă a colonilor de pământul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi. [< lat. colonatus, cf. fr. colonat].

COLONÁT s. n. stare de colon1; formă de organizare socială, spre sfârșitul Imperiului Roman, caracterizat prin legarea tot mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi. (<lat. colonatus, fr. colonat)

colonat n. odinioară taler sau piastru spaniol: primește 200 colonate BĂLC.

*colonát m. (it. colonnato, scud spaniol). Direclie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colonát s. n., pl. colonáte

Intrare: colonat
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonat
  • colonatul
  • colonatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • colonat
  • colonatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colonat

  • 1. (În Imperiul Roman și în Evul Mediu în Europa) Sistem de relații sociale potrivit căruia marii proprietari acordau colonului un lot de pământ în schimbul unei dijme.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Începutul apariției unor elemente de relații feudale în Dacia sub influența dezvoltării colonatului în imperiul roman... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 8/1.
      surse: DLRLC

etimologie: