colonadă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / Pl: ~de / E: fr colonnade] Ansamblu de coloane dispuse intr-unui sau mai multe șiruri, care formează, în cadrul unui edificiu, un peron ori o galerie sau este constituit dintr-o unitate independentă cu rol decorativ.

* COLONADĂ (pl. -de) sf. 💒 Șir de coloane care formează un fel de galerie în partea dinainte sau de jur împrejurul unei clădiri (🖼 1383): Și în templele mărețe, colonade ’n marmuri albe, Noaptea zeii se preumblă în veștmintele lor dalbe (EMIN.) [fr.].

COLONADĂ, colonade, s. f. Șir de coloane așezate simetric în partea dinainte sau de jur împrejurul unei clădiri, unei piețe, unei grădini etc. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeii se preumblă în vestmintele lor dalbe. EMINESCU, O. I 44. – Fig. Peste case, ca o mare de lumină, trece vîntul Spulberînd arhitectura colonadelor de fum. TOPÎRCEANU, M. 14. ♦ Loc împrejmuit de un șir de coloane. N-ai decît a te duce... la colonadă, unde lălîii cască gura la mărfurile expuse prin magazine. NEGRUZZI, S. I 329.

COLONADĂ s.f. Șir de coloane care formează un ansamblu arhitectonic. [< fr. colonnade].

COLONADĂ s. f. șir de coloane care formează un ansamblu arhitectonic. (<fr. colonnade)

COLONADĂ ~e f. Serie de coloane, aranjate în unul sau în mai multe rânduri, formând un ansamblu arhitectural. [G.-D. colonadei] /<fr. colonnade

colonadă f. șir de coloane dispuse cu simetrie: colonade’n marmuri albe EM.

*colonádă f., pl. e (fr. colonnade; it. colonnata). Șir simetric de coloane, portic: colonada Luvruluĭ.

colonadă s. f., g.-d. art. colonadei; pl. colonade

colonadă s. f., g.-d. art. colonadei; pl. colonade

colonadă s. f., g.-d. art. colonadei; pl. colonade