2 intrări

4 definiții

colodioná vt [At: DN3 / Pzi: ~néz / E: fr collodionner] A face operația de colodionare.

colodioná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. colodioneáză

COLODIONÁ vb. I. tr. A face operația de colodionare. [Pron. -di-o-. / < fr. collodionner].

COLODIONÁ vb. tr. a aplica un strat de colodiu iodat pe suprafața unei plăci de sticlă. (<fr. collodionner)

Intrare: colodiona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colodiona colodionare colodionat colodionând singular plural
colodionea colodionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colodionez (să) colodionez colodionam colodionai colodionasem
a II-a (tu) colodionezi (să) colodionezi colodionai colodionași colodionaseși
a III-a (el, ea) colodionea (să) colodioneze colodiona colodionă colodionase
plural I (noi) colodionăm (să) colodionăm colodionam colodionarăm colodionaserăm, colodionasem*
a II-a (voi) colodionați (să) colodionați colodionați colodionarăți colodionaserăți, colodionaseți*
a III-a (ei, ele) colodionea (să) colodioneze colodionau colodiona colodionaseră
Intrare: colodionat
colodionat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colodionat colodionatul colodiona colodionata
plural colodionați colodionații colodionate colodionatele
genitiv-dativ singular colodionat colodionatului colodionate colodionatei
plural colodionați colodionaților colodionate colodionatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)