2 intrări

4 definiții

colodiona vt [At: DN3 / Pzi: ~néz / E: fr collodionner] A face operația de colodionare.

colodioná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. colodioneáză

COLODIONÁ vb. I. tr. A face operația de colodionare. [Pron. -di-o-. / < fr. collodionner].

COLODIONÁ vb. tr. a aplica un strat de colodiu iodat pe suprafața unei plăci de sticlă. (<fr. collodionner)

Intrare: colodiona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colodiona
  • colodionare
  • colodionat
  • colodionând
singular plural
  • colodionea
  • colodionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colodionez
(să)
  • colodionez
  • colodionam
  • colodionai
  • colodionasem
a II-a (tu)
  • colodionezi
(să)
  • colodionezi
  • colodionai
  • colodionași
  • colodionaseși
a III-a (el, ea)
  • colodionea
(să)
  • colodioneze
  • colodiona
  • colodionă
  • colodionase
plural I (noi)
  • colodionăm
(să)
  • colodionăm
  • colodionam
  • colodionarăm
  • colodionaserăm
  • colodionasem
a II-a (voi)
  • colodionați
(să)
  • colodionați
  • colodionați
  • colodionarăți
  • colodionaserăți
  • colodionaseți
a III-a (ei, ele)
  • colodionea
(să)
  • colodioneze
  • colodionau
  • colodiona
  • colodionaseră
Intrare: colodionat
colodionat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colodionat
  • colodionatul
  • colodionatu‑
  • colodiona
  • colodionata
plural
  • colodionați
  • colodionații
  • colodionate
  • colodionatele
genitiv-dativ singular
  • colodionat
  • colodionatului
  • colodionate
  • colodionatei
plural
  • colodionați
  • colodionaților
  • colodionate
  • colodionatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)