7 definiții pentru colocvial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colocviál, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~i, ~e / E: eg colloquial] 1 Specific conversației familiare. 2 Referitor la conversația familiară. 3 Care aparține conversației familiare. 4 Care provine din conversația familiară.

COLOCVIÁL, -Ă, colocviali, -e, adj. De conversație (familiară). [Pr.: -vi-al] – Din engl. colloquial.

COLOCVIÁL, -Ă, colocviali, -e, adj. De conversație (familiară). [Pr.: -vi-al] – Din engl. colloquial.

COLOCVIÁL, -Ă adj. Referitor la colocviu. [Pron. -vi-al. / cf. it. colloquiale, engl. colloquial].

COLOCVIÁL, -Ă adj. (despre vorbire, stil) de conversație (familiară). (<engl. colloquial)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*colocviál (-vi-al) adj. m., pl. colocviáli; f. colocviálă, pl. colocviále

colocviál adj. m., pl. colocviáli; f. sg. colocviálă, pl. colocviále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COLOCVIÁL, -Ă adj. (cf. it. colloquiale, engl. colloquial): în sintagma vorbire colocvială (v.).

Intrare: colocvial
colocvial adjectiv
  • silabație: -vi-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colocvial
  • colocvialul
  • colocvialu‑
  • colocvia
  • colocviala
plural
  • colocviali
  • colocvialii
  • colocviale
  • colocvialele
genitiv-dativ singular
  • colocvial
  • colocvialului
  • colocviale
  • colocvialei
plural
  • colocviali
  • colocvialilor
  • colocviale
  • colocvialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colocvial

  • 1. De conversație (familiară).
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Referitor la colocviu.
    surse: DN

etimologie: