2 definiții pentru colocutor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLOCUTOR, -OARE s. m. f. interlocutor. (<it. collocutore)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colocutor s. m., pl. colocutori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: colocutor
colocutor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
colocutor, colocutorisubstantiv masculin colocutoare, colocutoaresubstantiv feminin
- 1. Interlocutor. MDN '00sinonime: interlocutor
etimologie:
- collocutore MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.