8 definiții pentru colocatar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLOCATAR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.

COLOCATAR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.

colocatar, ~ă smf [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr colocataire] Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.

COLOCATAR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire].

COLOCATAR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)

COLOCATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare din persoanele care locuiesc în același spațiu locativ, fără a face parte din aceeași familie, în raport unul față de celălalt. /<fr. colocataire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colocatar s. m., pl. colocatari

Intrare: colocatar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colocatar
  • colocatarul
  • colocataru‑
plural
  • colocatari
  • colocatarii
genitiv-dativ singular
  • colocatar
  • colocatarului
plural
  • colocatari
  • colocatarilor
vocativ singular
  • colocatarule
  • colocatare
plural
  • colocatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colocatar, colocatarisubstantiv masculin
colocata, colocataresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.