opțiuni
warning
Forma colocări este o variantă a lui colăcări.
  • info

7 definiții pentru colăcări

Explicative DEX

COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.

COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.

colăcări v [At: COD. SILV. 50 / Pzi: ~resc / E: colăcar] 1 A rosti orația de nuntă. 2 A cerceta ceva (o pagubă etc.). 3 A denunța un hoț în schimbul unei recompense.

COLĂCĂRI, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi colăcar (2). Îi venea să se dea tumba de bucurie, cînd se gîndea că peste trei ani se va găti și el frumos și va colăcări cu alți flăcăi la nunțile din sat. SANDU-ALDEA, U. P. 15.

colocări v vz colăcări

Ortografice DOOM

colăcări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcăresc, 3 sg. colăcărește, imperf. 1 colăcăream; conj. prez. 1 sg. să colăcăresc, 3 să colăcărească

colăcări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcăresc, imperf. 3 sg. colăcărea; conj. prez. 3 să colăcărească

colăcări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcăresc, imperf. 3 sg. colăcărea; conj. prez. 3 sg. și pl. colăcărească

Intrare: colăcări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colăcări
  • colăcărire
  • colăcărit
  • colăcăritu‑
  • colăcărind
  • colăcărindu‑
 singular plural
  • colăcărește
  • colăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colăcăresc
 (să)
  • colăcăresc
  • colăcăream
  • colăcării
  • colăcărisem
a II-a (tu)
  • colăcărești
 (să)
  • colăcărești
  • colăcăreai
  • colăcăriși
  • colăcăriseși
a III-a (el, ea)
  • colăcărește
 (să)
  • colăcărească
  • colăcărea
  • colăcări
  • colăcărise
plural I (noi)
  • colăcărim
 (să)
  • colăcărim
  • colăcăream
  • colăcărirăm
  • colăcăriserăm
  • colăcărisem
a II-a (voi)
  • colăcăriți
 (să)
  • colăcăriți
  • colăcăreați
  • colăcărirăți
  • colăcăriserăți
  • colăcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • colăcăresc
 (să)
  • colăcărească
  • colăcăreau
  • colăcăriră
  • colăcăriseră
colocări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colăcări, colăcărescverb

  • 1. popular A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi venea să se dea tumba de bucurie, cînd se gîndea că peste trei ani se va găti și el frumos și va colăcări cu alți flăcăi la nunțile din sat. SANDU-ALDEA, U. P. 15. DLRLC
etimologie:
  • colăcar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.