6 definiții pentru colnicel

colnicél sn [At: ALECSANDRI, P. P. 283 / Pl: ~éi / E: colnic + -el] 1-2 (Pop; șhp) Colnic.

COLNICÉL, colnicele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui colnic.Colnic + suf. -el.

COLNICÉL, colnicele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui colnic.Colnic + suf. -el.

COLNICÉL, colnicele, s. n. (Popular) Diminutiv al lui colnic. Frunză verde de sulfină, Plînge mîndra și suspină, Că pe deal, pe colnicele. Și-a perdut, sărmana lele, Dragostele tinerele. ALECSANDRI, P. P. 283.

colnicél (pop.) s. n., pl. colnicéle

colnicél s. n., pl. colnicéle

Intrare: colnicel
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colnicel colnicelul
plural colnicele colnicelele
genitiv-dativ singular colnicel colnicelului
plural colnicele colnicelelor
vocativ singular
plural