2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colmatare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: fr colmater] 1 (Teh) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 2 (Îs) ~a straielor petrolifere poroase Introducere în porii stratelor petrolifere de materii coloidale în cantități mari, pentru a opri pierderea de fluid în strat. 3 Depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. 4 Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice.

COLMATÁRE, colmatări, s. f. 1. (Tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale în masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice. – Cf. fr. colmatage.

COLMATÁRE, colmatări, s. f. 1. (Tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice. – Cf. fr. colmatage.

COLMATÁRE s.f. Acțiunea de a colmata și rezultatul ei; colmataj. ♦ Metodă de desecare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare în scopul ridicării nivelului terenurilor joase. [< colmata].

COLMATÁRE s. f. 1. acțiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare. 3. lucrare de îmbunătățiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micșorării porozității. (<colmata)

colmata vt [At: LTR2 / Pzi: ~téz / E: fr colmater] A produce o colmatare.

COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater.

COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater.

COLMATÁ vb. I. tr. A astupa porii unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. [< fr. colmater].

COLMATÁ vb. I. tr., refl. a (se) închide, a (se) obtura. II. tr. 1. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale. 2. (mil.) a restabili un front continuu după o străpungere a inamicului. (<fr. colmater)

*colmatéz v. tr. (fr. colmater, d. it. colmata, șosea, înălțătură, d. colmare, a colma). Colmez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colmatáre s. f., g.-d. art. colmatắrii; pl. colmatắri

colmatáre s. f., g.-d. art. colmatării; pl. colmatări

*colmatá (a ~) vb., ind. prez. 3 colmateáză

colmatá vb., ind. prez. 1 sg. colmatéz, 3 sg. și pl. colmateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: colmatare
colmatare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colmatare
  • colmatarea
plural
  • colmatări
  • colmatările
genitiv-dativ singular
  • colmatări
  • colmatării
plural
  • colmatări
  • colmatărilor
vocativ singular
plural
Intrare: colmata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colmata
  • colmatare
  • colmatat
  • colmatatu‑
  • colmatând
  • colmatându‑
singular plural
  • colmatea
  • colmatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colmatez
(să)
  • colmatez
  • colmatam
  • colmatai
  • colmatasem
a II-a (tu)
  • colmatezi
(să)
  • colmatezi
  • colmatai
  • colmatași
  • colmataseși
a III-a (el, ea)
  • colmatea
(să)
  • colmateze
  • colmata
  • colmată
  • colmatase
plural I (noi)
  • colmatăm
(să)
  • colmatăm
  • colmatam
  • colmatarăm
  • colmataserăm
  • colmatasem
a II-a (voi)
  • colmatați
(să)
  • colmatați
  • colmatați
  • colmatarăți
  • colmataserăți
  • colmataseți
a III-a (ei, ele)
  • colmatea
(să)
  • colmateze
  • colmatau
  • colmata
  • colmataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colmatare

  • 1. Acțiunea de a colmata și rezultatul ei.
    surse: DN sinonime: colmataj
    • 1.1. tehnică Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale în masa lui.
      surse: DEX '09
      • 1.1.1. Umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micșorării porozității.
        surse: MDN '00
    • 1.2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Metodă de desecare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare în scopul ridicării nivelului terenurilor joase.
        surse: DN
      • diferențiere Lucrare de îmbunătățiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile.
        surse: MDN '00
      • 1.2.1. Umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare.
        surse: MDN '00
    • 1.3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

colmata

  • 1. A produce o colmatare.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: obtura închide
  • 2. A astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale.
    surse: MDN '00
  • 3. (termen) militar A restabili un front continuu după o străpungere a inamicului.
    surse: MDN '00

etimologie: