2 intrări

9 definiții

colmatá vt [At: LTR2 / Pzi: ~téz / E: fr colmater] A produce o colmatare.

COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater.

COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater.

*colmatá (a ~) vb., ind. prez. 3 colmateáză

colmatá vb., ind. prez. 1 sg. colmatéz, 3 sg. și pl. colmateáză

COLMATÁ vb. I. tr. A astupa porii unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. [< fr. colmater].

COLMATÁ vb. I. tr., refl. a (se) închide, a (se) obtura. II. tr. 1. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale. 2. (mil.) a restabili un front continuu după o străpungere a inamicului. (<fr. colmater)

*colmatéz v. tr. (fr. colmater, d. it. colmata, șosea, înălțătură, d. colmare, a colma). Colmez.

*colméz v. tr. (it. colmare, a înălța, d. colmo, cúlmine, culme). Înalț nivelu pămîntuluĭ făcînd ca apa să-șĭ depună nomolu [!]. – S'ar putea zice și „a înălța”, că it. colmare înseamnă „a înălța” în general.

Intrare: colmata
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colmata colmatare colmatat colmatând singular plural
colmatea colmatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colmatez (să) colmatez colmatam colmatai colmatasem
a II-a (tu) colmatezi (să) colmatezi colmatai colmatași colmataseși
a III-a (el, ea) colmatea (să) colmateze colmata colmată colmatase
plural I (noi) colmatăm (să) colmatăm colmatam colmatarăm colmataserăm, colmatasem*
a II-a (voi) colmatați (să) colmatați colmatați colmatarăți colmataserăți, colmataseți*
a III-a (ei, ele) colmatea (să) colmateze colmatau colmata colmataseră
Intrare: colmat
colmat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colmat colmatul colma colmata
plural colmați colmații colmate colmatele
genitiv-dativ singular colmat colmatului colmate colmatei
plural colmați colmaților colmate colmatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)