2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colmata vt [At: LTR2 / Pzi: ~téz / E: fr colmater] A produce o colmatare.

COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater.

COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater.

COLMATÁ vb. I. tr. A astupa porii unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. [< fr. colmater].

COLMATÁ vb. I. tr., refl. a (se) închide, a (se) obtura. II. tr. 1. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale. 2. (mil.) a restabili un front continuu după o străpungere a inamicului. (<fr. colmater)

*colmatéz v. tr. (fr. colmater, d. it. colmata, șosea, înălțătură, d. colmare, a colma). Colmez.

*colméz v. tr. (it. colmare, a înălța, d. colmo, cúlmine, culme). Înalț nivelu pămîntuluĭ făcînd ca apa să-șĭ depună nomolu. – S’ar putea zice și „a înălța”, că it. colmare înseamnă „a înălța” în general.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*colmatá (a ~) vb., ind. prez. 3 colmateáză

colmatá vb., ind. prez. 1 sg. colmatéz, 3 sg. și pl. colmateáză

Intrare: colmata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colmata
  • colmatare
  • colmatat
  • colmatatu‑
  • colmatând
  • colmatându‑
singular plural
  • colmatea
  • colmatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colmatez
(să)
  • colmatez
  • colmatam
  • colmatai
  • colmatasem
a II-a (tu)
  • colmatezi
(să)
  • colmatezi
  • colmatai
  • colmatași
  • colmataseși
a III-a (el, ea)
  • colmatea
(să)
  • colmateze
  • colmata
  • colmată
  • colmatase
plural I (noi)
  • colmatăm
(să)
  • colmatăm
  • colmatam
  • colmatarăm
  • colmataserăm
  • colmatasem
a II-a (voi)
  • colmatați
(să)
  • colmatați
  • colmatați
  • colmatarăți
  • colmataserăți
  • colmataseți
a III-a (ei, ele)
  • colmatea
(să)
  • colmateze
  • colmatau
  • colmata
  • colmataseră
Intrare: colmat
colmat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colmat
  • colmatul
  • colmatu‑
  • colma
  • colmata
plural
  • colmați
  • colmații
  • colmate
  • colmatele
genitiv-dativ singular
  • colmat
  • colmatului
  • colmate
  • colmatei
plural
  • colmați
  • colmaților
  • colmate
  • colmatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colmata

  • 1. A produce o colmatare.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: obtura închide
  • 2. A astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale.
    surse: MDN '00
  • 3. (termen) militar A restabili un front continuu după o străpungere a inamicului.
    surse: MDN '00

etimologie: