14 definiții pentru colindător

colindătór, ~oáre [At: CONACHI, P. 119 / V: ~dră~, cori~ / Pl: ~i, ~oáre / E: colinda + tor] 1-2 smf, a (Persoană) care colindă. 3-4 smf, a (Persoană) care rătăcește.

COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.

COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.

COLINDĂTÓR, colindătoris. m. Persoană care colindă, care umblă cu colindul (1). Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100. Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394. ◊ Fig. Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131.

colindătór s. m., pl. colindătóri

colindătór s. m., pl. colindătóri

COLINDĂTÓR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul Nou.)

COLINDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care umblă cu colinda. /a colinda + suf. ~tor

colindătór m. Băĭat care umblă cu colinda.

colindătoáre s. f., g.-d. art. colindătoárei; pl. colindătoáre

colindătoáre s. f., g.-d. art. colindătoárei; pl. colindătoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COLINDĂTÓR s. urător, (pop.) pițărắu, (reg.) colindréț. (~ de Anul nou.)

colindătór, -i, s.m. – Persoană care colindă. – Din colinda + -tor.

Intrare: colindător
colindător substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colindător colindătorul
plural colindători colindătorii
genitiv-dativ singular colindător colindătorului
plural colindători colindătorilor
vocativ singular
plural