11 definiții pentru colindător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colindător, ~oare [At: CONACHI, P. 119 / V: ~dră~, cori~ / Pl: ~i, ~oare / E: colinda + tor] 1-2 smf, a (Persoană) care colindă. 3-4 smf, a (Persoană) care rătăcește.

COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.

COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.

COLINDĂTÓR, colindătoris. m. Persoană care colindă, care umblă cu colindul (1). Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100. Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394. ◊ Fig. Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131.

COLINDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care umblă cu colinda. /a colinda + suf. ~tor

colindătór m. Băĭat care umblă cu colinda.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colindătór s. m., pl. colindătóri

colindătór s. m., pl. colindătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLINDĂTÓR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul Nou.)

COLINDĂTOR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul nou.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colindătór, -i, s.m. – Persoană care colindă. – Din colinda + -tor.

Intrare: colindător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colindător
  • colindătorul
  • colindătoru‑
plural
  • colindători
  • colindătorii
genitiv-dativ singular
  • colindător
  • colindătorului
plural
  • colindători
  • colindătorilor
vocativ singular
  • colindătorule
plural
  • colindătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colindător, -oare colindătoare colindător

  • 1. Persoană care colindă, care cântă colinde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colindreț pițărău urător, -oare 3 exemple
    exemple
    • Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100.
      surse: DLRLC
    • Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394.
      surse: DLRLC
    • figurat Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Colinda + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09