11 definiții pentru colindător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.
COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
colindător, ~oare [At: CONACHI, P. 119 / V: ~dră~, cori~ / Pl: ~i, ~oare / E: colinda + tor] 1-2 smf, a (Persoană) care colindă. 3-4 smf, a (Persoană) care rătăcește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLINDĂTÓR, colindătoris. m. Persoană care colindă, care umblă cu colindul (1). Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100. Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394. ◊ Fig. Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLINDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care umblă cu colinda. /a colinda + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colindător m. cel ce colindă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colindătór m. Băĭat care umblă cu colinda.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
colindătór s. m., pl. colindătóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colindătór s. m., pl. colindătóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COLINDĂTÓR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul Nou.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLINDĂTOR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul nou.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
colindătór, -i, s.m. – Persoană care colindă. – Din colinda + -tor.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
colindător, -oare colindătoare
- exemple
- Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100.surse: DLRLC
- Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394.surse: DLRLC
- figurat Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Colinda + sufix -ător.surse: DEX '98 DEX '09