5 definiții pentru coligare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coligare sf [At: LTR2 / Pl: ~gări / E: it colligare] 1 (Log) Sintetizare a mai multor observații. 2 (Chm) Formare a unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi.

COLIGÁRE, coligări, s. f. 1. (Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (Chim.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi. – Din it. colligare „a lega împreună”.

COLIGÁRE, coligări, s. f. 1. (Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (Chim.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi. – Din it. colligare „a lega împreună”.

COLIGÁRE s.f. 1. (Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (Fiz.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi. [< it. colligare – a lega împreună, cf. fr. colligation].

COLIGÁRE s. f. 1. (log.) acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (fiz.) formare a unei legături covalente prin unirea a doi atomi. (după fr. colligation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coligáre s. f., pl. coligări

Intrare: coligare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coligare
  • coligarea
plural
  • coligări
  • coligările
genitiv-dativ singular
  • coligări
  • coligării
plural
  • coligări
  • coligărilor
vocativ singular
plural

coligare

  • 1. logică Acțiunea de a sintetiza mai multe observații.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. chimie Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • limba italiană colligare „a lega împreună”
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN