opțiuni

10 definiții pentru colegialitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLEGIALITÁTE s. f. 1. Atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderie. 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității. [Pr.: -gi-a-] – Colegial + suf. -itate (după germ. Kollegialität). modificată

COLEGIALITÁTE s. f. 1. Atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderie. 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității. [Pr.: -gi-a-] – Colegial + suf. -itate (după germ. Kollegialität). modificată

colegialitate sf [At: MAIORESCU, D. I, 229 / E: ger Kollegialität] 1 Purtare, atitudine de coleg. 2 Principiu potrivit căruia conducerea unor organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau hotărâri pe baza votului majorității.

COLEGIALITÁTE s. f. Atitudine, sentimente de coleg; camaraderie. Am adoptat această atitudine din spirit de colegialitate. – Pronunțat: -gi-a-.

COLEGIALITÁTE s.f. Atitudine, sentimente colegiale; camaraderie. [Cf. fr. collégialité, germ. Kollegialität].

COLEGIALITÁTE s. f. 1. atitudine, sentimente colegiale; camaraderie. 2. principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații se exercită colectiv. (< fr. collégialité)

COLEGIALITÁTE f. 1) Caracter colegial. 2) Comportament colegial. [Sil. -gi-a-li-] /colegial + suf. ~itate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colegialitáte (-gi-a-) s. f., g.-d. art. colegialitắții

colegialitáte s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. colegialității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLEGIALITÁTE s. camaraderie. (Relații de ~.)

COLEGIALITATE s. camaraderie. (Relații de ~.)

Intrare: colegialitate
  • silabație: -gi-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colegialitate
  • colegialitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • colegialități
  • colegialității
plural — —
vocativ singular —
plural —

colegialitate

  • 1. Atitudine, sentimente de (bun) coleg.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: camaraderie un exemplu
    exemple
    • Am adoptat această atitudine din spirit de colegialitate.
      surse: DLRLC
  • 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Colegial + sufix -itate.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • după limba germană Kollegialität
    surse: DEX '09 DEX '98 DN