colegialitate sf [At: MAIORESCU, D. I, 229 / E: ger Kollegialität] 1 Purtare, atitudine de coleg. 2 Principiu potrivit căruia conducerea unor organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau hotărâri pe baza votului majorității.

COLEGIALITÁTE s. f. 1. Atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderesc. 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității. [Pr.: -gi-a-] – Colegial + suf. -itate (după germ. Kollegialität).

COLEGIALITÁTE s. f. 1. Atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderesc. 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității. [Pr.: -gi-a-] – Colegial + suf. -itate (după germ. Kollegialität).

COLEGIALITÁTE s. f. Atitudine, sentimente de coleg; camaraderie. Am adoptat această atitudine din spirit de colegialitate. – Pronunțat: -gi-a-.

colegialitáte (-gi-a-) s. f., g.-d. art. colegialitắții

colegialitáte s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. colegialității

COLEGIALITÁTE s. camaraderie. (Relații de ~.)

COLEGIALITÁTE s.f. Atitudine, sentimente colegiale; camaraderie. [Cf. fr. collégialité, germ. Kollegialität].

COLEGIALITÁTE s. f. 1. atitudine, sentimente colegiale; camaraderie. 2. principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații se exercită colectiv. (< fr. collégialité)

COLEGIALITÁTE f. 1) Caracter colegial. 2) Comportament colegial. [Sil. -gi-a-li-] /colegial + suf. ~itate

COLEGIALITATE s. camaraderie. (Relații de ~.)