9 definiții pentru colegatar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colegatár sm [At: COD. ȚIV. A. 4/32 / Pl: ~i / E: fr colégataire] (Drt) Fiecare dintre persoanele care moștenesc împreună bunuri lăsate prin testament.

COLEGATÁR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.

COLEGATÁR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.

COLEGATÁR, colegatari, s. m. Fiecare dintre persoanele care moștenesc împreună o avere lăsată prin testament.

COLEGATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. [Cf. fr. colégataire].

COLEGATÁR, -Ă s. m. f. care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. (< fr. colégataire)

COLEGATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare dintre moștenitorii (legatarii) unei averi, lăsate prin testament, în raport unul față de altul. /<fr. colégataire

*colegatár, -ă s. (lat. col-legatarius). Jur. Care e legatar împreună cu alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colegatár s. m., pl. colegatári

colegatár s. m., pl. colegatári

Intrare: colegatar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colegatar
  • colegatarul
  • colegataru‑
plural
  • colegatari
  • colegatarii
genitiv-dativ singular
  • colegatar
  • colegatarului
plural
  • colegatari
  • colegatarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colegatar, -ă colegatar colegatară

  • 1. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: