11 definiții pentru colectiviza

colectivizá vt [At: DA ms / Pzi: ~zéz / E: colectiv + -iza] (Iuz) 1 A trece mijloacele de producție individuale în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2 A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative Si: a cooperativiza.

COLECTIVIZÁ, colectivizez, vb. I. Tranz. (În trecut). 1. A trece mijloacele de producție în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2. A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative; a cooperativiza.- Din fr. collectiviser.

COLECTIVIZÁ, colectivizez, vb. I. Tranz. (Ieșit din uz). 1. A trece mijloacele de producție în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2. A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative; a cooperativiza. – Din fr. collectiviser.

COLECTIVIZÁ, colectivizez, vb. I. Tranz. (în perioada dictaturii proletariatului) A uni de bună voie principalele mijloace de producție pentru folosința colectivă, ca bază a proprietății socialiste-obștești; a transforma, a reuni în colectiv. Veriga principală a mișcării colhoznice este artelul agricol, în cadrul căruia sînt colectivizate numai principalele mijloace de producție. Ist. P. C. (b) 430. ◊ Refl. pas. Țăranii colectiviști pot să hotărască în adunarea generală ca la intrarea in gospodăria colectivă să se colectivizeze și animalele de producțievaci și oicare depășesc numărul prevăzut în statut pentru a rămîne în proprietate personală. STAT. GOSP. AGR. 12.

colectivizá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 colectivizeáză

colectivizá vb., ind. prez. 1 sg. colectivizéz, 3 sg. și pl. colectivizeáză

COLECTIVIZÁ vb. v. cooperativiza.

COLECTIVIZÁ vb. I. tr. A uni într-o comunitate, într-un grup etc. [Cf. fr. collectiviser].

COLECTIVIZÁ vb. tr. a uni într-o comunitate, într-un grup etc. (< fr. collectiviser)

A COLECTIVIZÁ ~éz tranz. 1) (mijloace de producție, pământuri) A trece din proprietate particulară în proprietate colectivă prin naționalizare sau expropriere. 2) (țărani individuali) A uni proprietățile agricole și a determina să lucreze în comun pământul. /<fr. collectiviser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

colectivizá vb. v. COOPERATIVIZA.

Intrare: colectiviza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colectiviza colectivizare colectivizat colectivizând singular plural
colectivizea colectivizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colectivizez (să) colectivizez colectivizam colectivizai colectivizasem
a II-a (tu) colectivizezi (să) colectivizezi colectivizai colectivizași colectivizaseși
a III-a (el, ea) colectivizea (să) colectivizeze colectiviza colectiviză colectivizase
plural I (noi) colectivizăm (să) colectivizăm colectivizam colectivizarăm colectivizaserăm, colectivizasem*
a II-a (voi) colectivizați (să) colectivizați colectivizați colectivizarăți colectivizaserăți, colectivizaseți*
a III-a (ei, ele) colectivizea (să) colectivizeze colectivizau colectiviza colectivizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)