13 definiții pentru colecționar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colecționár, ~ă smf [At: JAR, E. 119, ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: colecționa + -ar] Persoană care colecționează.

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează anumite obiecte, care face colecție (1). Colecționar de cărți rare. cm Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172. – Pronunțat: -ți-o-.

COLECȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].

COLECȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)

COLECȚIONÁR ~a (~i, ~e) m. și f. Persoană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur

colecționar m. cel ce face colecțiuni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colecționár (-ți-o-) s. m., pl. colecționári

colecționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLECȚIONÁR s. v. culegător.

COLECȚIONAR s. culegător. (~ de folclor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colecționár (colecționári), s. m.1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa < fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.

Intrare: colecționar
  • silabație: -ți-o-nar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colecționar
  • colecționarul
  • colecționaru‑
plural
  • colecționari
  • colecționarii
genitiv-dativ singular
  • colecționar
  • colecționarului
plural
  • colecționari
  • colecționarilor
vocativ singular
  • colecționarule
  • colecționare
plural
  • colecționarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colecționar, -ă colecționar colecționară

  • 1. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: culegător, -oare 2 exemple
    exemple
    • Colecționar de cărți rare.
      surse: DLRLC
    • Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172.
      surse: DLRLC

etimologie: