colduș¹, ~ă smf [At: CONV. LIT. XII, 355 / V: cul~ / Pl: ~i, ~e / E: mg koldus] 1 Cerșetor. 2 Orfan. 3 (Buc; lpl) Copii murdari. 4 (Buc) Păduche. 5 (Buc) Vietate mare, monstru.

coldúș² sm [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 97 / V: toltúș / Pl: ~i / E: nct] (Bot) Specie de prun nedefinită mai îndeaproape.

2) coldúș m. (din culducuș). Munt. vest. Corcoduș.

1) coldúș, -ă d. (ung. koldus, cerșitor). Trans. Mold. Munt. Fam. Acela care cere saŭ șterpelește de la toțĭ. V. cerșitor.

corcoduș sm [At: FILIMON, C. 640 / V: ~cu~, curcu~ / Pl: ~i / E: pbl corcodușă] (Bot) Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, flori albe și fructe mici, de culoare galbenă, vânătă sau roșie (Prunus cerasifera).

corcodúș m. (d. corcodușă). Munt. Un fel de prun (prunus cerasifera [saŭ divaricata]). – Și corcodel. În Mold. și Trans. curcudúș și curcudél, în Munt. vest colduș și toltuș (Cod. M. N. 97). V. zarzăr.

COLDÚȘ s. v. cerșetor, milog.

colduș s. v. CERȘETOR. MILOG.

coldúș (-și), s. n. – Cerșetor. – Var. culduș, coldan. Mag. koldus (Cihac, II, 494; DAR; Gáldi, Dict., 118). În Trans. și Bucov. – Der. coldui (var. culdui), vb. (a cerși, a cere de pomană), din mag. koldulni; coldănesc, adj. (de cerșetor).

coldúș, coldúși, s.m. (reg.) 1. cerșetor, milog, sărac. 2. orfan. 3. (la pl.) copii mici murdari. 4. monstru.

coldúș, colduși, (coldău), s.m. – (reg.) Sărac, fără avere; cerșetor: „Dusu-s-o cucu la Cluj, / Puii i-o rămas colduș” (Papahagi, 1925: 182). – Din magh. koldus „golan, cerșetor” (MDA).

coldúș, -i, (coldău), s.m. – Sărac, fără avere; cerșetor: „Dusu-s-o cucu la Cluj / Puii i-o rămas colduș” (Papahagi 1925: 182); „Cu căruța coldușească / Pe ulița românească” (Bârlea 1924 I: 71). – Din magh. koldus.