coldúș, -ă, colduși, -e, (coldău), adj., s.m. (reg.) 1. Sărac, fără avere: „Cu Chiralexa, demult, umblau mulți coconi, că erau colduși oamenii” (Bilțiu, 2009: 177; vol. II). 2. Cerșetor: „Dusu-s-o cucu la Cluj, / Puii i-o rămas colduș” (Papahagi, 1925: 182). – Din magh. koldus „golan, cerșetor” (MDA).