2 intrări
3 definiții
colbertíst s. m., adj. m. colbertíști; f. sg. colbertístă, pl. colbertíste
COLBERTÍST, -Ă adj. Referitor la colbertism. // s.m. și f. Adept al colbertismului. [< fr. colbertiste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLBERTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al colbertismului. (< fr. colbertiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: colbertist (adj.)
colbertist adjectiv
| adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | colbertist | colbertistul | colbertistă | colbertista |
| plural | colbertiști | colbertiștii | colbertiste | colbertistele | |
| genitiv-dativ | singular | colbertist | colbertistului | colbertiste | colbertistei |
| plural | colbertiști | colbertiștilor | colbertiste | colbertistelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: colbertist (s.m.)
colbertist substantiv masculin
| substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | colbertist | colbertistul |
| plural | colbertiști | colbertiștii | |
| genitiv-dativ | singular | colbertist | colbertistului |
| plural | colbertiști | colbertiștilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||