13 definiții pentru colaps


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colaps sn [At: BIANU, D. S. / Pl: ~uri / E: lat collapsus] Insuficiență circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forțe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid și foarte slab etc.

CÓLAPS, colapsuri, s. n. Insuficiență circulatorie periferică, caracterizată prin pierderea oricărei forțe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid și foarte slab, răcirea tegumentelor și a extremităților etc. [Acc. și: coláps] – Din lat. collapsus.

COLÁPS, colapsuri, s. n. Insuficiență circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forțe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid și foarte slab etc. [Acc. și: cólaps] – Din lat., fr. collapsus.

COLÁPS, colapsuri, s. n. Stare de boală care apare brusc, caracterizată prin scăderea pînă la dispariție a tensiunii arteriale, oprirea consecutivă a activității inimii, însoțită de pierderea cunoștinței și de pericolul morții.

CÓLAPS s.n. Stare patologică foarte gravă, manifestată printr-o scădere bruscă a puterii și încetarea treptată a funcțiilor cardiace, însoțită de pierderea cunoștinței. ♦ Prăbușire a pereților celulelor vegetale ca urmare a eliminării apei libere din golurile celulare. [Pl. -suri. / < fr., lat. collapsus].

CÓLAPS2 s. n. 1. prăbușire a unei construcții; (p. ext.) prăbușire (economică etc.); ruină, faliment. ◊ (tehn.) deformare, spargere a pereților. 2. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului. 3. ~ gravitațional = prăbușire gravitațională. (< fr. collapse)

CÓLAPS1 s. n. (med.) 1. scădere bruscă a activității (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoțită de pierderea cunoștinței. 2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului. (< fr., lat. collapsus)

COLÁPS ~uri n. Scădere bruscă a funcțiilor vitale, însoțită de pierderea cunoștinței, datorită unei insuficiențe circulatorii. /<lat., fr. collapsus

*coláps n., pl. urĭ (lat. collapsus, alunecare). Med. Scăderea răpede a puteriĭ fără sincopă (cum se’ntîmplă la otrăvirĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cólaps/coláps s. n., pl. cólapsuri/colápsuri

coláps s. n., pl. colápsuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLAPS GRAVITAȚIONÁL s. v. prăbușire gravitațională.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colaps, (engl.= collaps) prăbușire, de obicei, deasupra unor goluri naturale în scoarță, indiferent de originea lor (erozivă, explozivă etc.); în zonele vulcanice c. conduce la individualizarea unor caldere, în reg. carstice, la formarea unor doline sau în zone cu sare, după dizolvare la brecii.

Intrare: colaps
  • pronunție: colaps, colaps
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colaps
  • colapsul
  • colapsu‑
plural
  • colapsuri
  • colapsurile
genitiv-dativ singular
  • colaps
  • colapsului
plural
  • colapsuri
  • colapsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colaps

  • 1. Insuficiență circulatorie periferică, caracterizată prin pierderea oricărei forțe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid și foarte slab, răcirea tegumentelor și a extremităților etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Prăbușire a pereților celulelor vegetale ca urmare a eliminării apei libere din golurile celulare.
      surse: DN
  • 2. medicină Turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului.
    surse: MDN '00
  • 3. Prăbușire a unei construcții.
    surse: MDN '00
  • 4. Dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.
    surse: MDN '00
  • 5. Colaps gravitațional = prăbușire gravitațională.
    surse: MDN '00

etimologie: