2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colánt, ~ă [At: TEODOREANU, M. II, 257 / Pl: ~nți, ~e / E: fr collant] 1 a (D. îmbrăcăminte) Strâns lipit de corp. 2 smp Dres.

COLÁNT, -Ă, colanți, -te, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Strâns lipit de corp. 2. S. m. pl. Dres3 (1). – Din fr. collant.

COLÁNT, -Ă, colanți, -te, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Strâns lipit de corp. 2. S. m. pl. Dres3 (1). – Din fr. collant.

COLÁNT, -Ă adj. (Despre îmbrăcăminte) Strâns lipit pe corp. // s.m. Ciorap cu chiloți. [< fr. collant].

COLÁNT, -Ă I. adj. (despre îmbrăcăminte) strâns lipit de corp. II. s. m. pl. ciorap-pantalon; dres. (< fr. collant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*colánt2 s. m., pl. colánți

*colánt1 adj. m., pl. colánți; f. colántă, pl. colánte

colánt adj. m., pl. colánți; f. sg. colántă, pl. colánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLÁNT adj. v. îngust, strâmt, strâns.

colant adj. v. ÎNGUST. STRÎMT. STRÎNS.

Intrare: colant (adj.)
colant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colant
  • colantul
  • colantu‑
  • colantă
  • colanta
plural
  • colanți
  • colanții
  • colante
  • colantele
genitiv-dativ singular
  • colant
  • colantului
  • colante
  • colantei
plural
  • colanți
  • colanților
  • colante
  • colantelor
vocativ singular
plural
Intrare: colant (s.m.)
colant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colant
  • colantul
  • colantu‑
plural
  • colanți
  • colanții
genitiv-dativ singular
  • colant
  • colantului
plural
  • colanți
  • colanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colant (adj.)

etimologie:

colant (s.m.)

etimologie: