colaj sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr collage] 1 Procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene. 2 (Pex) Tablou realizat prin acest procedeu.

COLÁJ s.n. (Franțuzism) 1. Legătură permanentă nematrimonială; concubinaj. 2. Procedeu de execuție a unor lucrări de pictură sau de ornamentație prin lipirea sau alipirea a diferite materiale sau elemente. ♦ Spectacol de teatru alcătuit din diferite fragmente. 3. Operație de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanțe. ◊ Colajul sucurilor = completare a limpezirii enzimatice prin adăugare de gelatină alimentară. [< fr. collage].

COLÁJ s. n. 1. legătură permanentă nematrimonială; concubinaj. 2. procedeu de execuție a unor lucrări de pictură sau de ornamentație prin lipirea laolaltă a diferite materiale ori elemente eterogene. ◊ tablou astfel realizat. ◊ spectacol de teatru din diferite fragmente. 3. operație de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanțe. (< fr. collage)

COLÁJ ~e n. Procedeu în arta modernă care constă în compunerea unui tablou prin lipirea a unor elemente eterogene, în scopul obținerii unui efect de ansamblu. /<fr. collage

spectácol-coláj s. n. Spectacol alcătuit din multe bucăți legate tematic sau prin autor ◊ „Istorie fabuloasă a fabulei [...] constituie un foarte reușit spectacol-colaj.” V. stud. 27 III 74 p. 14. ◊ „Ultimul spectacol vizionat [...] a fost un spectacol-colaj cu textele lui N.O.” R.lit. 25 IX 75 p. 24 (din spectacol + colaj)

coláj s. n., pl. coláje

coláj s. n., pl. coláje

COLÁJ s. 1. (PICT.) papier collé. 2. (IND. ALIMENTARĂ) cleire.

COLAJ s. (IND. ALIMENTARĂ) cleire.

colaj v. citat muzical.