colaj sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr collage] 1 Procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene. 2 (Pex) Tablou realizat prin acest procedeu.

COLAJ s.n. (Franțuzism) 1. Legătură permanentă nematrimonială; concubinaj. 2. Procedeu de execuție a unor lucrări de pictură sau de ornamentație prin lipirea sau alipirea a diferite materiale sau elemente. ♦ Spectacol de teatru alcătuit din diferite fragmente. 3. Operație de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanțe. ◊ Colajul sucurilor = completare a limpezirii enzimatice prin adăugare de gelatină alimentară. [< fr. collage].

COLAJ s. n. 1. legătură permanentă nematrimonială; concubinaj. 2. procedeu de execuție a unor lucrări de pictură sau de ornamentație prin lipirea laolaltă a diferite materiale ori elemente eterogene. ◊ tablou astfel realizat. ◊ spectacol de teatru din diferite fragmente. 3. operație de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanțe. (< fr. collage)

COLAJ ~e n. Procedeu în arta modernă care constă în compunerea unui tablou prin lipirea a unor elemente eterogene, în scopul obținerii unui efect de ansamblu. /<fr. collage

spectacol-colaj s. n. Spectacol alcătuit din multe bucăți legate tematic sau prin autor ◊ „Istorie fabuloasă a fabulei [...] constituie un foarte reușit spectacol-colaj.” V. stud. 27 III 74 p. 14. ◊ „Ultimul spectacol vizionat [...] a fost un spectacol-colaj cu textele lui N.O.” R.lit. 25 IX 75 p. 24 (din spectacol + colaj)

colaj s. n., pl. colaje

colaj s. n., pl. colaje

colaj s. n., pl. colaje

COLAJ s. 1. (PICT.) papier collé. 2. (IND. ALIMENTARĂ) cleire.

COLAJ s. (IND. ALIMENTARĂ) cleire.

colaj v. citat muzical.