2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLABÁ vb. I. tr., refl. (Med.; despre un organ) A (se) turti. [< fr. collaber].

COLABÁ vb. tr., refl. (med.; despre un organ) a (se) turti. (< fr. collaber)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colabá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. colabeáză

Intrare: colabat
colabat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colabat
  • colabatul
  • colabatu‑
  • colaba
  • colabata
plural
  • colabați
  • colabații
  • colabate
  • colabatele
genitiv-dativ singular
  • colabat
  • colabatului
  • colabate
  • colabatei
plural
  • colabați
  • colabaților
  • colabate
  • colabatelor
vocativ singular
plural
Intrare: colaba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colaba
  • colabare
  • colabat
  • colabatu‑
  • colabând
  • colabându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • colabea
(să)
  • colabeze
  • colaba
  • colabă
  • colabase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • colabea
(să)
  • colabeze
  • colabau
  • colaba
  • colabaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)