6 definiții pentru colțuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. – Colț + suf. -uleț.

COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. – Colț + suf. -uleț.

COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor (1). Ocoli de vreo două ori cercetînd fiecare cameră, fiecare colțuleț ce-i aducea aminte cele trecute. ISPIRESCU, L. 10. Umblară... și răzbătură toate colțulețele și ca să se potrivească inelul la cineva, ba. ISPIRESCU, L. 311.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colțuléț s. n., pl. colțuléțe

colțuléț s. n., pl. colțuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLȚULÉȚ s. v. colțișor.

COLȚULEȚ s. colțișor. (Un ~ tihnit.)

Intrare: colțuleț
colțuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțuleț
  • colțulețul
  • colțulețu‑
plural
  • colțulețe
  • colțulețele
genitiv-dativ singular
  • colțuleț
  • colțulețului
plural
  • colțulețe
  • colțulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colțuleț

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ocoli de vreo două ori cercetînd fiecare cameră, fiecare colțuleț ce-i aducea aminte cele trecute. ISPIRESCU, L. 10.
      surse: DLRLC
    • Umblară... și răzbătură toate colțulețele și ca să se potrivească inelul la cineva, ba. ISPIRESCU, L. 311.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Colț + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09