5 definiții pentru colăcări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colăcărí v [At: COD. SILV. 50 / Pzi: ~résc / E: colăcar] 1 A rosti orația de nuntă. 2 A cerceta ceva (o pagubă etc.). 3 A denunța un hoț în schimbul unei recompense.

COLĂCĂRÍ, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.

COLĂCĂRÍ, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar). – Din colăcar.

COLĂCĂRÍ, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi colăcar (2). Îi venea să se dea tumba de bucurie, cînd se gîndea că peste trei ani se va găti și el frumos și va colăcări cu alți flăcăi la nunțile din sat. SANDU-ALDEA, U. P. 15.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colăcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcărésc, imperf. 3 sg. colăcăreá; conj. prez. 3 să colăcăreáscă

colăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcărésc, imperf. 3 sg. colăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. colăcăreáscă

Intrare: colăcări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colăcări
  • colăcărire
  • colăcărit
  • colăcăritu‑
  • colăcărind
  • colăcărindu‑
singular plural
  • colăcărește
  • colăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colăcăresc
(să)
  • colăcăresc
  • colăcăream
  • colăcării
  • colăcărisem
a II-a (tu)
  • colăcărești
(să)
  • colăcărești
  • colăcăreai
  • colăcăriși
  • colăcăriseși
a III-a (el, ea)
  • colăcărește
(să)
  • colăcărească
  • colăcărea
  • colăcări
  • colăcărise
plural I (noi)
  • colăcărim
(să)
  • colăcărim
  • colăcăream
  • colăcărirăm
  • colăcăriserăm
  • colăcărisem
a II-a (voi)
  • colăcăriți
(să)
  • colăcăriți
  • colăcăreați
  • colăcărirăți
  • colăcăriserăți
  • colăcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • colăcăresc
(să)
  • colăcărească
  • colăcăreau
  • colăcări
  • colăcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colăcări

  • 1. popular A rosti orația de nuntă (în calitate de colăcar).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îi venea să se dea tumba de bucurie, cînd se gîndea că peste trei ani se va găti și el frumos și va colăcări cu alți flăcăi la nunțile din sat. SANDU-ALDEA, U. P. 15.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • colăcar
    surse: DEX '98 DEX '09