13 definiții pentru cojocel

cojocél [At: ODOBESCU, S. I, 483 / Pl:(1), ~céi (2) / E: cojoc + -el] 1 sn Cojoc (1) scurt, de obicei, fără mâneci Si: bondoță, bundă, cojociță, cojocuț, pieptar. 2 sm (Bot; reg) Porumb (Zea mays).

COJOCÉL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiță. – Cojoc + suf. -el.

COJOCÉL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiță. – Cojoc + suf. -el.

COJOCÉL, cojocele, s. n. Cojoc scurt, pînă la șold, de obicei fără mîneci; pieptar, bundiță. Prietenul meu [cățelul] sta întins la soare ca un cojocel castaniu lepădat pe pămîntul gol. SADOVEANU, N. F. 35. Cojocele de oaie albă cusute cu vărgi și cu triunghiuri de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 483. Du-te... Să-mi aduci un cojocel. TEODORESCU, P. P. 580.

cojocél s. n., pl. cojocéle

cojocél s. n., pl. cojocéle

COJOCÉL s. bundiță, pieptăraș. (Un ~ femeiesc.)

COJOCÉL ~e n. (diminutiv de la cojoc) Cojoc scurt, fără mâneci, din piele de miel, împodobit cu ornamente din piele sau brodat cu fire de lână colorată; bundă. /cojoc + suf. ~el

cojocel n. pieptarul țărancelor.

cojocél n., pl. e. Cojoc mic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COJOCÉL s. bundiță, pieptăraș. (Un ~ femeiesc.)

Intrare: cojocel
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cojocel cojocelul
plural cojocele cojocelele
genitiv-dativ singular cojocel cojocelului
plural cojocele cojocelelor
vocativ singular
plural