10 definiții pentru cojocar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cojocár sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 91/13 / V: (îvr) ~iu / Pl: ~i / E: cojoc + -ar] Bărbat care lucrează sau vinde cojoace (1) Si: blănar, pielar.

COJOCÁR, cojocari, s. m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ar.

COJOCÁR, cojocari, s. m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ar.

COJOCÁR, cojocari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde cojoace, pieptare, blăni și căciuli. V. blănar.

COJOCÁR ~i m. Persoană care lucrează sau vinde cojoace sau căciuli și alte obiecte din blană. /cojoc + suf. ~ar

cojocar m. meșter care face sau vinde cojoace.

cojocár m. (d. cojoc, sîrb. kožuhar). Care face saŭ vinde cojoace. Purtător de cojoc (țăran). Fig. Iron. Om incult. V. opincar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cojocár s. m., pl. cojocári

cojocár s. m., pl. cojocári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COJOCÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv. și prin Ban.) suciu.

COJOCAR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv. și prin Ban.) suciu.

Intrare: cojocar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cojocar
  • cojocarul
  • cojocaru‑
plural
  • cojocari
  • cojocarii
genitiv-dativ singular
  • cojocar
  • cojocarului
plural
  • cojocari
  • cojocarilor
vocativ singular
  • cojocarule
  • cojocare
plural
  • cojocarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cojocar

  • 1. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suciu săbău

etimologie:

  • Cojoc + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09