15 definiții pentru cojocar

cojocár sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 91/13 / V: (îvr) ~iu / Pl: ~i / E: cojoc + -ar] Bărbat care lucrează sau vinde cojoace (1) Si: blănar, pielar.

COJOCÁR, cojocari, s. m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ar.

COJOCÁR, cojocari, s. m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ar.

COJOCÁR, cojocari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde cojoace, pieptare, blăni și căciuli. V. b l ă n a r.

cojocár s. m., pl. cojocári

cojocár s. m., pl. cojocári

COJOCÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv. și prin Ban.) suciu.

COJOCÁR ~i m. Persoană care lucrează sau vinde cojoace sau căciuli și alte obiecte din blană. /cojoc + suf. ~ar

cojocar m. meșter care face sau vinde cojoace.

cojocár m. (d. cojoc, sîrb. kožuhar). Care face saŭ vinde cojoace. Purtător de cojoc (țăran). Fig. Iron. Om incult. V. opincar.

cojocăreásă sf [At: DA ms / Pl: ~ése / E: cojocar + -easă] 1-2 Femeie care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. Si: cojocăriță (1-2). 3 (Rar) Soția cojocarului Si: cojocăriță (3).

cojocăríță sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: cojocar + -iță] 1-2 Cojocăreasă (1-2) 3 (Rar) Cojocăreasă (3)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COJOCÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbắu, (Transilv. și prin Ban.) súciu.

COJOCĂREÁSĂ s. cojocăriță, (prin Transilv.) sucíță.

COJOCĂRÍȚĂ s. cojocăreasă, (prin Transilv.) sucíță.

Intrare: cojocar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cojocar cojocarul
plural cojocari cojocarii
genitiv-dativ singular cojocar cojocarului
plural cojocari cojocarilor
vocativ singular
plural