4 definiții pentru coinstigator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coinstigator, ~oare smf [At: DEX2 / P: co-in~ / Pl: ~i, ~oare / E: co- + instigator] Instigator, împreună cu alții, la săvârșirea unei infracțiuni.

COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator.

COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator.

COINSTIGATÓR, -OÁRE s. m. f. instigator împreună cu alții. (< co- + instigator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coinstigatór s. m. (sil. -sti-ga-), pl. coinstigatóri

Intrare: coinstigator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coinstigator
  • coinstigatorul
  • coinstigatoru‑
plural
  • coinstigatori
  • coinstigatorii
genitiv-dativ singular
  • coinstigator
  • coinstigatorului
plural
  • coinstigatori
  • coinstigatorilor
vocativ singular
  • coinstigatorule
plural
  • coinstigatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coinstigator, -oare coinstigatoare coinstigator

  • 1. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Co + instigator
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN