11 definiții pentru coincident

coincidént, ~ă a [At: COSTINESCU / P: co-in~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr coincident] 1-4 (Rar) Care coincide (1-4).

COINCIDÉNT, -Ă, coincidenți, -te, adj. (Rar) Care coincide. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncident.

COINCIDÉNT, -Ă, coincidenți, -te, adj. (Rar) Care coincide. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncident.

coincidént (rar) adj. m., pl. coincidénți; f. coincidéntă, pl. coincidénte

coincidént adj. → incident

COINCIDÉNT adj. v. concordant.

Coincident ≠ incoincident, necoincident

COINCIDÉNT, -Ă adj. (Mat.) Care coincide. [Pron. co-in-. / < fr. coincident].

COINCIDÉNT, -Ă adj. care coincide. (< fr. coïncident)

*coincidént, -ă adj. (mlat. coincidens, -éntis). Geom. Care coincide: liniĭ, figurĭ coincidente. Fig. Care se întîmplă împreună: sosire coincidentă cu plecarea luĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COINCIDÉNT adj. concordant, corespunzător, echivalent, (livr.) congruént, (înv.) consunánt. (Elemente ~.)

Intrare: coincident
coincident adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coincident coincidentul coincidentă coincidenta
plural coincidenți coincidenții coincidente coincidentele
genitiv-dativ singular coincident coincidentului coincidente coincidentei
plural coincidenți coincidenților coincidente coincidentelor
vocativ singular
plural