10 definiții pentru coincident


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coincidént, ~ă a [At: COSTINESCU / P: co-in~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr coincident] 1-4 (Rar) Care coincide (1-4).

COINCIDÉNT, -Ă, coincidenți, -te, adj. (Rar) Care coincide. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncident.

COINCIDÉNT, -Ă, coincidenți, -te, adj. (Rar) Care coincide. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncident.

COINCIDÉNT, -Ă adj. (Mat.) Care coincide. [Pron. co-in-. / < fr. coincident].

COINCIDÉNT, -Ă adj. care coincide. (< fr. coïncident)

*coincidént, -ă adj. (mlat. coincidens, -éntis). Geom. Care coincide: liniĭ, figurĭ coincidente. Fig. Care se întîmplă împreună: sosire coincidentă cu plecarea luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coincidént (rar) adj. m., pl. coincidénți; f. coincidéntă, pl. coincidénte

coincidént adj. → incident


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COINCIDÉNT adj. v. concordant.

COINCIDENT adj. concordant, corespunzător, echivalent, (livr.) congruent, (înv.) consunant. (Elemente ~.)

Coincident ≠ incoincident, necoincident

Intrare: coincident
coincident adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coincident
  • coincidentul
  • coincidentu‑
  • coincidentă
  • coincidenta
plural
  • coincidenți
  • coincidenții
  • coincidente
  • coincidentele
genitiv-dativ singular
  • coincident
  • coincidentului
  • coincidente
  • coincidentei
plural
  • coincidenți
  • coincidenților
  • coincidente
  • coincidentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coincident

etimologie: