COIA, radical cu patru „etimologii probabile” date de Drăganu: trei din limba cumană: koy „oaie”, koia „domn”, koyan „iepure” și una slavă, кoй „liniște”, la care putem adăuga a cincea: srb-cr. Koja ipoc. < Constantin precum și subst. rom. omofon. I. 1. Coia b. (Moț); Coie b. (Rel.). 2. Colan(Ard); Coiani s. (Cat); Coenești moșie (Cat). 3. Srb-blg. Coica (Rel; Tis; Ard; Div 73; Ț-Rom 177); – megiaș (16 B VI 25) și Coico (Rel; 16 A IV 280). II. Din teme diferite, fără relație între ele, sau diformări de scriere: 1. Coin, olt. (Sd V 305). 2. Cointe (Mar). 3. Coidan, olt. (AO X 130; 16 B VI 340). 4. Coipan, Stan, olt. (Sd V 490); – V., diiac (Sur IX). 5. Coișat, Tatul (17 B III429). 6. Coitănescul, Gh.(17 B IV 175). 7. Coiut, Albul (17 B I 349).