COHLEO- „cochilie, spirală”. ◊ gr. kokhlias „melc” și L. cochlea „melc”^[1] > fr. cochléo- > rom. cohleo-. □ ~idă (v. -id), s. f., curbă plană, loc geometric al extremităților arcelor de cerc tangente unei drepte într-un punct al ei, avînd origine comună și aceeași lungime.