9 definiții pentru cognomen

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cognomen sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: lat cognomen] 1 Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. 2 Poreclă.

COGNOMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Poreclă, supranume. [< lat. cognomen].

COGNOMEN s. n. al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ◊ supranume. (< lat. cognomen)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cognomen (lat.) s. n., pl. cognomina

cognomen (lat.) s. n., pl. cognomina

cognomen s. n., pl. cognomene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COGNOMEN s. v. nume, poreclă, supranume.

cognomen s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUME.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COGNOMEN s. n. (< lat. cognomen): 1. al treilea nume al unei persoane, care arăta familia, potrivit vechiului drept roman, ca în exemplele Marcus Tullius Cicero, Lucius Annaeus Seneca, Publius Ovidius Nasso, Caius Iulius Caesar etc. 2. poreclă, supranume (v.).

Intrare: cognomen
substantiv neutru (N203-a)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cognomen
plural
  • cognomina
genitiv-dativ singular
  • cognomen
plural
  • cognomina
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cognomen, cognominasubstantiv neutru

  • 1. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. DN
    sinonime: nume
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.