8 definiții pentru cognomen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cognomén sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: lat cognomen] 1 Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. 2 Poreclă.

COGNÓMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Poreclă, supranume. [< lat. cognomen].

COGNÓMEN s. n. al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ◊ supranume. (< lat. cognomen)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cognómen (lat.) s. n., pl. cognómina

cognómen s. n., pl. cognómene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COGNÓMEN s. v. nume, poreclă, supranume.

cognomen s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUME.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COGNÓMEN s. n. (< lat. cognomen): 1. al treilea nume al unei persoane, care arăta familia, potrivit vechiului drept roman, ca în exemplele Marcus Tullius Cicero, Lucius Annaeus Seneca, Publius Ovidius Nasso, Caius Iulius Caesar etc. 2. poreclă, supranume (v.).

Intrare: cognomen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cognomen
  • cognomenul
  • cognomenu‑
plural
  • cognomene
  • cognomenele
genitiv-dativ singular
  • cognomen
  • cognomenului
plural
  • cognomene
  • cognomenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)