6 definiții pentru cognat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cognat sn [At: DN3 / Pl: ? / E: lat cognatus] 1 Situația juridică a celui înrudit cu alții. 2 Legături naturale, în special pe linie femeiască, în dreptul roman.
COGNÁT s.m. Situația juridică a celui înrudit cu alții; legături naturale, în special pe linie femeiască, în dreptul roman. [< lat. cognatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COGNÁT s. m. persoană, rudă de sânge, în dreptul roman. (< lat. cognatus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*cognát, -ă s. (lat. cognatus. V. agnat, cumnat, natal). Rudă pin cognațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cognát s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cognát s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cognat
cognat substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)