7 definiții pentru cognat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cognat sn [At: DN3 / Pl: ? / E: lat cognatus] 1 Situația juridică a celui înrudit cu alții. 2 Legături naturale, în special pe linie femeiască, în dreptul roman.
COGNAT s.m. Situația juridică a celui înrudit cu alții; legături naturale, în special pe linie femeiască, în dreptul roman. [< lat. cognatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COGNAT s. m. persoană, rudă de sânge, în dreptul roman. (< lat. cognatus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*cognát, -ă s. (lat. cognatus. V. agnat, cumnat, natal). Rudă pin cognațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!cognat s. m., pl. cognați
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cognat s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cognat s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cognat
cognat substantiv masculin
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cognat, cognațisubstantiv masculin
- 1. Situația juridică a celui înrudit cu alții; legături naturale, în special pe linie femeiască, în dreptul roman. DN
etimologie:
- cognatus DN