7 definiții pentru cognațiune
Explicative DEX
cognațiune sf [At: DN3 / Pl: ~ni / E: lat cognatio] Înrudire naturală în vechiul drept roman.
COGNAȚIUNE s.f. Înrudire naturală în vechiul drept roman. [< lat. cognatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COGNAȚIUNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat. cognatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*cognațiúne f. (lat. cognátio, -ónis). Rudenie naturală (de sînge). V. agnațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cognațiune (rar) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. cognațiunii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cognațiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. cognațiunii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cognațiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. cognațiunii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cognațiune
- silabație: -ți-u-ne
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cognațiunesubstantiv feminin
- 1. Înrudire naturală în vechiul drept roman. DN
- 2. Înrudire a cuvintelor. MDN '00
etimologie:
- cognatio DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.