6 definiții pentru cognațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cognațíune sf [At: DN3 / Pl: ~ni / E: lat cognatio] Înrudire naturală în vechiul drept roman.

COGNAȚIÚNE s.f. Înrudire naturală în vechiul drept roman. [< lat. cognatio].

COGNAȚIÚNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat. cognatio)

*cognațiúne f. (lat. cognátio, -ónis). Rudenie naturală (de sînge). V. agnațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cognațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. cognațiúnii

cognațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. cognațiúnii

Intrare: cognațiune
cognațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cognațiune
  • cognațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • cognațiuni
  • cognațiunii
plural
vocativ singular
plural