COFRET, cofrete, s. n. Firidă închisă cu o ușă metalică, în care sunt grupate siguranțele unei instalații de curent electric de putere relativ mică. – Din fr. coffret.

cofret sn [At: EVID. CONT. 59 / Pl: ~e / E: fr coffret] (Câteodată complinit prin „cu siguranțe”) Un fel de firidă închisă cu o ușă metalică, în care sunt grupate siguranțele unei instalații de curent electric de putere relativ mică.

COFRET, cofrete, s. n. Un fel de firidă închisă cu o ușă metalică, în care sunt grupate siguranțele unei instalații de curent electric de putere relativ mică – Din fr. coffret.

COFRET, cofrete, s. n. (Uneori determinat prin «cu siguranțe») Cutie în care sînt grupate siguranțele de la» o instalație de curent electric.

COFRET s.n. Cutie care adăpostește aparatura de siguranță a unei instalații electrice etc. [< fr. coffret].

COFRET s. n. dulăpior cu ușă metalică ce adăpostește aparatajul de siguranță al unei instalații electrice. (< fr. coffret)

COFRET ~e n. 1) Cutie închisă în care sunt montate siguranțele unei instalații electrice. 2) Firidă în peretele unei fortificații sau tranșee în care se țin muniții, medicamente etc. /<fr. coffret

cofret (desp. co-fret) s. n., pl. cofrete

cofret (co-fret) s. n., pl. cofrete

cofret s. n. (sil. -fret), pl. cofrete