2 intrări

9 definiții

cofráre sf [At: DN3 / Pl: ~rắri / E: cofra] 1-4 Executare a unui cofraj (1-4).

COFRÁRE s. f. Acțiunea de a cofra.V. cofra.

COFRÁRE s. f. Acțiunea de a cofra.V. cofra.

COFRÁRE s.f. Acțiunea de a cofra. [< cofra].

cofrá vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr coffrer] 1-4 A executa un cofraj (1-4).

COFRÁ, cofrez, vb. I. Tranz. A turna un material de construcție fluid într-un cofraj. – Din fr. coffrer.

COFRÁ, cofrez, vb. I. Tranz. A turna un material de construcție fluid într-un cofraj. – Din fr. coffrer.

cofrá vb., ind. prez. 1 sg. cofréz, 3 sg. și pl. cofreáză

COFRÁ vb. I. tr. A executa un cofraj. [< fr. coffrer].

Intrare: cofra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cofra cofrare cofrat cofrând singular plural
cofrea cofrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cofrez (să) cofrez cofram cofrai cofrasem
a II-a (tu) cofrezi (să) cofrezi cofrai cofrași cofraseși
a III-a (el, ea) cofrea (să) cofreze cofra cofră cofrase
plural I (noi) cofrăm (să) cofrăm cofram cofrarăm cofraserăm, cofrasem*
a II-a (voi) cofrați (să) cofrați cofrați cofrarăți cofraserăți, cofraseți*
a III-a (ei, ele) cofrea (să) cofreze cofrau cofra cofraseră
Intrare: cofrare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cofrare cofrarea
plural cofrări cofrările
genitiv-dativ singular cofrări cofrării
plural cofrări cofrărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)