12 definiții pentru cofeturi cofet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cofeturi snp [At: URECHE, L. I, 105/6 / V: ~t sms, (sgp) ~ră sf (înv) confet sn, sc~ / E: it confetto] 1 Bomboane, caramele și alte dulciuri făcute de cofetar (1). 2 (Pex) Bomboane. 3 Mâncăruri bune. 4-5 (Îvr; lsg; păstrat în poezia pop) Cofetar (1, 3).

COFÉTURI s. n. pl. Diverse sortimente de bomboane, de zaharicale etc. – Din ngr. ko[n]féta.

COFÉTURI s. n. pl. Diverse sortimente de bomboane, de zaharicale etc. – Din ngr. ko[n]féta.

COFÉTURI s. n. pl. Produse dulci de cofetărie (bomboane, caramele, acadele și alte zaharicale). Am cumpărat cofeturi de la băcănie. STANCU, D. 226. Venea pe la ei... și le dădea cofeturi și gologani. VLAHUȚĂ. O. A. 252. Ira! iaca cofeturi!... De cele cu fistici sînt? ALECSANDRI, T. I 154.

COFÉTURI f. pl. Produse de cofetărie; dulciuri; zaharicale. /<ngr. ko[n]féta

cofeturi f. pl. bomboane, zaharicale. [Vechiu rom. confet = it. CONFETTO, printr’un intermediar grec modern].

coféturĭ n. pl. (dintr’un singular maĭ vechĭ confet, apoĭ cofet, d. ngr. kuféta, maĭ vechĭ konféta, n. pl., care vine d. it. confetto, bomboană, și corespunde cu lat. confectus, „făcut la un loc”. V. confete, confecțiune, infect. Cp. și cu anghimaht). Rar azĭ. Bomboane. V. condit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COFÉTURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (A mâncat multe ~.)

COFETURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.) (A mîncat multe ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cófet (-turi), s. n. – Bomboană dulce. – Mr. cufetă. It. confetto, prin intermediul ngr. ϰουφέτον. – Der. cofetar, s. m.; cofetărie, s. f. Din it. confetti provine direct confetti (var. confete), s. f. pl. al cărui nume se explică prin obiceiul vechi de a arunca în timpul sărbătorilor confeti.

Intrare: cofeturi
substantiv neutru (N91)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cofeturi
  • cofeturile
genitiv-dativ singular
plural
  • cofeturi
  • cofeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cofet
  • cofetul
  • cofetu‑
plural
  • cofeturi
  • cofeturile
genitiv-dativ singular
  • cofet
  • cofetului
plural
  • cofeturi
  • cofeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cofeturi cofet

  • 1. Diverse sortimente de bomboane, de zaharicale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zaharicale 3 exemple
    exemple
    • Am cumpărat cofeturi de la băcănie. STANCU, D. 226.
      surse: DLRLC
    • Venea pe la ei... și le dădea cofeturi și gologani. VLAHUȚĂ. O. A. 252.
      surse: DLRLC
    • Ira! iaca cofeturi!... De cele cu fîstîci sînt? ALECSANDRI, T. I 154.
      surse: DLRLC

etimologie: