COFEINĂ s. f. Alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai, nuci de cola etc., utilizat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac, în industria alimentară etc. [Var.: cafeină s. f.] – Din germ. Koffein.

cofeină sf vz cafeină

COFEINĂ s.f. Cafeină. [Pron. -fe-i-. / < germ. Koffein].

COFEINĂ s. f. cafeină. (< germ. Koffein)

*cofeínă, V. cafeină.

CAFEINĂ s. f. v. cofeină.

cafeină sf [At: DEX² / V: cof~ / E: fr caféine] Alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai, din nuci de cola etc., întrebuințat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac etc.

*CAFEINĂ (pl. -ne) sf. ☠ Alcaloid extras din cafea, ceaiu sau coca, care se întrebuințează în medicină ca stimulent [fr.].

CAFEINĂ s. f. Alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai, nuci de cola etc., întrebuințat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac etc. [Var.: cofeină s. f.] – Din fr. caféine.

CAFEINĂ s. f. Substanță extrasă din boabe de cafea și din frunze de ceai, întrebuințată în medicină ca excitant al sistemului nervos și stimulent al inimii. Injecții cu cafeina. – Variantă: cofeină s. f.

CAFEINĂ s. f. Substanță extrasă din boabe de cafea sau din frunze de ceai, întrebuințată în medicină. [Var.: cofeină s. f.] – Fr. caféine.

CAFEINĂ s.f. Alcaloid care se extrage din cafea și din ceai, întrebuințat ca excitant al sistemului nervos și ca stimulent al inimii. [Pron. -fe-i-. / < fr. caféine].

CAFEINĂ s. f. alcaloid din cafea și ceai, excitant al sistemului nervos și stimulent al inimii; cofeină. (< fr. caféine)

CAFEINĂ f. Substanță alcaloidă extrasă din cafea (sau din frunze de ceai), folosită în medicină ca stimulent. [G.-D. cafeinei; Sil. -fe-i-; Var. cofeină] /<fr. caféine

cafeina f. alcaloid extras din boabele de cafea.

*cafeínă f. (d. cafea). Un alcaloid extras din cafea. – Și co-.

!cofeină s. f., g.-d. art. cofeinei

!cofeină/cafeină s. f., g.-d. art. cofeinei/cafeinei

cofeină v. cafeină

cafeină v. cofeină

cafeină/cofeină s. f., g.-d. art. cafeinei/cofeinei