13 definiții pentru coexistență coexistință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coexistență sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~tință / P: co-e~ / Pl: ~țe / E: fr coexistence] 1 Existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. 2 (Îs) ~ pașnică Principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată.

COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s. f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de politică externă, însemnând existența în pace, împreună, a statelor cu ideologii diferite. – Din fr. coexistence.

COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s. f. Existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată – Din fr. coexistence

COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s. f. Existență simultană a mai multor lucruri sau fenomene, U.R.S.S. și celelalte țări ale lagărului socialist se călăuzesc în politica lor de pace de ideile despre posibilitatea coexistenței pașnice a celor două sisteme: socialist și capitalist. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 594.

COEXISTÉNȚĂ s.f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe sau fenomene. ◊ Coexistență pașnică = politica bazată pe principiul coexistenței țărilor cu orânduiri sociale diferite, hotărâte să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].

COEXISTÉNȚĂ s. f. existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ♦ ~ pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)

COEXISTÉNȚĂ ~e f. Existență simultană. ◊ ~ pașnică principiu potrivit căruia statele renunță la aplicarea forței, pledând pentru soluționarea tuturor litigiilor pe calea tratativelor. [G.-D. coexistenței] /<fr. coexistence

coexistență f. existență simultană.

*coexisténță f., pl. e. Existență simultanee.

coexistință sf vz coexistență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coexisténță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. coexisténței; pl. coexisténțe

coexisténță s. f. [x pron. gz] → existență


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COEXISTÉNȚĂ s. v. concomitență.

Intrare: coexistență
coexistență substantiv feminin
  • pronunție: coegzistență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coexistență
  • coexistența
plural
  • coexistențe
  • coexistențele
genitiv-dativ singular
  • coexistențe
  • coexistenței
plural
  • coexistențe
  • coexistențelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coexistință
  • coexistința
plural
  • coexistințe
  • coexistințele
genitiv-dativ singular
  • coexistințe
  • coexistinței
plural
  • coexistințe
  • coexistințelor
vocativ singular
plural

coexistență coexistință

  • 1. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: concomitență un exemplu
    exemple
    • U.R.S.S. și celelalte țări ale lagărului socialist se călăuzesc în politica lor de pace de ideile despre posibilitatea coexistenței pașnice a celor două sisteme: socialist și capitalist. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 594.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Coexistență pașnică = principiu de politică externă, însemnând existența în pace, împreună, a statelor cu ideologii diferite.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: