6 definiții pentru coeror
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coeror sn [At: DN3 / P: ~co-e~ / Pl: ~oare / E: fr cohéreur] (Fiz) Aparat (imaginat de Branly) pentru recepționarea semnalelor de telegrafie fără fir.
COERÓR s.n. (Fiz.) Aparat imaginat de Branly pentru recepționarea semnalelor de telegrafie fără fir. [Pron. co-e-, pl. -roare. / < fr. cohéreur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COERÓR s. n. aparat pentru recepționarea semnalelor de telegrafie fără fir. (< fr. cohéreur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*coerór și coherór n., pl. oare (fr. cohéreur, d. lat. cohaerére, a fi în coeziune). Aparatu care primește undele electrice în telegrafia fără sîrmă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
coerór s. n., pl. coeroáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coerór s. n., pl. coeroáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: coeror
coeror substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)