18 definiții pentru coerență coherență

coerénță sf [At: Lm / V: (rar) cohe~ / P: co-e~ / Pl: ~țe / E: lat cohaerentia, fr cohérence] 1 Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg Si: coeziune (2). 2 Forța care ține legate moleculele unui corp Si: coeziune (1). 3 Înlănțuire. 4 (Fiz) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp.

COERÉNȚĂ, coerențe, s. f. 1. Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherénță s. f.] – Din lat. cohaerentia, fr. cohérence.

În original, greșit:... – Din lat. coherentia... - LauraGellner

COERÉNȚĂ, coerențe, s. f. 1. Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherénță s. f.] – Din lat. cohaerentia, fr. cohérence.

COERENȚĂ, coerențe, s. f. Legătură strînsă între toate părțile sau elementele unui întreg. ◊ Fig. Coerența ideilor. – Variantă: coherénță s. f.

coerénță s. f., g.-d. art. coerénței; pl. coerénțe

coerénță s. f., g.-d. art. coerénței; pl. coerénțe

COERÉNȚĂ s. 1. v. logică. 2. (MAT.) consistență.

Coerență ≠ incoerență

COERÉNȚĂ s.f. Legătură, unire strânsă (între mai multe elemente, idei, lucruri). ♦ Proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicție între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el. [Var. coherență s.f. / cf. fr. cohérence, lat. cohaerentia].

COERÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicții între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el; consistență (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence, lat. cohaerentia)

COERÉNȚĂ ~e f. 1) Legătură internă strânsă; caracter coerent; unitate; coeziune. 2) Relație armonioasă între idei; lipsă de contradicții. [Sil. co-e-ren-] /<lat. cohaerentia, fr. cohérence

coerență f. legătura, unirea lucrurilor între ele.

*coerénță f., pl. e (lat. cohaerentia). Legătură, unire, conexiune între lucrurĭ: discurs fără coerență. – Și coh-.

COHERÉNȚĂ s. f. v. coerență.

COHERÉNȚĂ s. f. v. coerență.

COHERÉNȚĂ s. f. v. coerență.

COHERÉNȚĂ s.f. v. coerență.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COERÉNȚĂ s. logică, noimă, sens, șir. (Vorbește fără ~.)

Intrare: coerență
coerență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coerență coerența
plural coerențe coerențele
genitiv-dativ singular coerențe coerenței
plural coerențe coerențelor
vocativ singular
plural
coherență
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coherență coherența
plural coherențe coherențele
genitiv-dativ singular coherențe coherenței
plural coherențe coherențelor
vocativ singular
plural