12 definiții pentru coechipier

COECHIPIÉR, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.

COECHIPIÉR, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.

COECHIPIÉR, coechipieri, s. m. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu tovarășii săi. – Pronunțat: -pi-er.

coechipiér (-pi-er) s. m., pl. coechipiéri

coechipiér s. m. (sil. -pi-er), pl. coechipiéri

COECHIPIÉR s. (SPORT) partener.

COECHIPIÉR s.m. Membru al unei echipe, al unei formații etc. în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pron. co-e-chi-pi-er. / cf. fr. coéquipier].

COECHIPIÉR, -Ă s. m. f. membru al unei echipe, al unei formații etc., în raport cu ceilalți membri ai echipei. (< fr. coéquipier)

COECHIPIÉR ~i m. Fiecare din cei doi sau mai mulți echipieri în raport unul față de celălalt. [Sil. -pi-er] /<fr. coéquipier

coechipiéră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. coechipiérei; pl. coechipiére

coechipiéră s. f. → echipieră


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COECHIPIÉR s. partener. (~ într-o formație sportivă.)

Intrare: coechipier
coechipier substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coechipier coechipierul
plural coechipieri coechipierii
genitiv-dativ singular coechipier coechipierului
plural coechipieri coechipierilor
vocativ singular
plural